Se uita la tine din spatele unui geam de sticla, iti ridica spranceana cand te-apropii, uita sa te salute dupa ce-i zici "Buna ziua", se misca de parca ar trai doar din reziduri de energie si face tot posibilu' sa te scoata din minti. Da, astea sunt casieritele de la Posta Romana. Ale dracu imputite, frustrate care si-au transformat existenta intr-un mijloc de perpetuare al scarbei pentru clienti.
Uneori ma gandesc ca Mama Pamant ni le-a pus in cale doar ca sa apreciem restul vietii, pentru ca, daca nu stiati, viata are doua parti: inainte sa intri in Posta Romana, si dupa ce iesi. Intri om, iesi cercopitec. Prostia lor atinge cote atat de uluitoare, incat provoaca mutatii. Avem de-a face cu neghiobia ca materie creatoare.
Ah, ce le-as mai frange oasele, ce le-as stalci albul ochilor sub talpa bocancului meu murdar de cacat infestat cu scabie de la pisica putrezita pe care le-as infige-o pe esofagul bubos si purulent in care curge sperma leprosului muribund.
A propos de cacat, acum cateva luni am avut neplacuta ocazie sa vad la TV tampenia de campanie pe care si-a facut-o Posta Romana.
"In ultimii 150 de ani s-au schimbat multe lucruri si multe lucruri se vor mai schimba" numai casieritele nu le-ati schimbat.
"Vom duce mereu la destinatie saruturile, sperantele si povestile tale", hai sictir, dar flegma asta poti s-o duci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu