Nu pot sa inteleg cum de reuseste un corp aproape descompus sa se miste cu viteza sunetului de la un capat la celalalt al autobuzului, doar pentru a prinde un loc liber, si totusi sa spuna ca il dor "salili" si ca deci merita sa stea jos. Sa te pazeasca sfantu' sa atentezi la locurile lor, se vor alia si-ntr-o gloata de voci stinse te vor da jos din autobuz. Vai de curu' celui care indrazneste doar c-un sfert de buca sa se aseze in rezervatia naturala a pensionarilor romani.
Nu de putine ori mi s-a intamplat sa fiu amendat moral de catre un cadavru ambulant care credea ca vreau sa-i iau binemeritatul loc liber. Excrementele astea deshidratate sunt atat de paranoice, incat si daca le ofer locul tot nu scap fara sa-mi arunce doua-trei priviri haine, ca de lup lihnit. Au fost intr-atat de obiditi, ca pana si gesturile evlavioase nu raman nepedepsite.
Doar de-ai dracu se urca in autobuze, ca sa ne ocupe locurile. Stau la panda sa prinda locul de la fereastra si dupa ce-si iau prada in colimator, ataca cu tot arsenalul: "Nu mai e respect in ziua de azi, eh!", "Tinerii astia...", "Pe vremea mea...". Iar dupa ce-si ocupa locul mult ravnit, incep sa-si marcheze teritoriul: ba isi intind mucii pe ferestre, ba flegmeaza pe podele - de, 50 de ani de tigari proaste nu putea sa treaca fara niciun efect.
Dupa o zi lunga de munca si/sau scoala asta e tocmai ce vrei sa vezi: un parameci blestit care face nazuri la tine si iti tine predici. Asta e momentul cand imi vine sa le vars ulei incins in urechi ca sa simta si ei ceea ce simt eu cand ii aud trancanind.
N-avem ce face, tre' sa-i uram, ca doar sunt si ei batrani si fac tot posibilul sa ne calce pe nervi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu