Am vazut ieri, pe Realitatea tv, un reportaj facut de o reporterita din vechea garda a proteveului. Nu stiam ca a fost la protv, dar mi-am dat seama pe parcurs dupa felul in care fraza si lingusea cuvintele. Mi-am borat pana si sucul gastric.
Nu obisnuiesc sa ma uit la tv, poate 10 min pe zi, daca am timp, iar atunci prefer sa urmaresc Realitatea, singurul post decent, oarecum acceptabil, la limita bunului simt. Tocmai de aceea am fost surprins cand am vazut un reportaj siropos prezentat de o fosta protevista.
Reportajul incerca sa ne prezinte un fost soldat roman care si-a pierdut un picior in timpul unor operatiuni din Kandahar. Subiectul era ok, nu aveam ce sa-i reprosez, dar modul, modul in care a fost prezentat mi-a creat o senzatie de lehamite.
Era evident ca reporterita fusese inrolata in legiunea protevista de mancatori de cacat. Felul in care vorbea, in care isi misca mainele si capul, felul in care zambea si hiperboliza evenimentele, felul in care romanta si dramatiza banalul, intregu-i reportaj de un patetic delirant iti creau o stare exacerbata de greata. Reportajul se plia exact pe stilul protevist -- mult patos, putina informatie... si aia prezentata intr-o maniera pseudojurnalistica -- cu zero idei.
In timp ce cautam frenetic telecomanda pentru a scapa de mizeria telenovelistica am fost inmarmurit de (si nu exagerez) cea mai ieftina incheiere pentru un reportaj -- si asa siropos -- la care umanitatea a putut fi martora: un citat din "11 minute" de Paulo Coelho. In acel moment mi-am borat mic-dejunul luat cu doua saptamani in urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu